Cel mai vârstnic dascăl din Moldova. La 80 de ani, continuă să apară zilnic în fața copiilor și să-i ajute să pășească pe drumul cunoștințelor
Embed:
Cel mai vârstnic dascăl din Moldova. La 80 de ani, continuă să apară zilnic în fața copiilor și să-i ajute să pășească pe drumul cunoștințelor

O zi din viața unui profesor este ca o fugă fără pauză, iar Elena Amariei din orașul Călărași fuge pe acest drum al cunoștințelor de 60 de ani. Este una dintre cele mai vârstnice lucrătoare din sistemul educațional de la noi și spune că va continua să învețe copiii până la sfârșitul vieții. Acum, la cei 80 de ani, profesoara îi ajută să se integreze în societate și să le ofere o șansă copiilor cu cerințe educaționale speciale. Elena Amariei este convinsă că, pentru a deveni un om bun, fiecare copil are nevoie de blândețe și două mâini care să-l îmbrățișeze și să-l ajute să prindă aripi.

''Fiecărui copil trebuie să îi găsești cheița lui. Să îi descui lăcățica, fiindcă ei sunt cu caractere diferite, sunt cu nevoi diferite și până nu găsești cheița e cam greu.''

Elena Amariei s-a născut într-o familie cu cinci copii, iar la vârsta de 17 ani a plecat la Călărași pentru a face studii pedagogice. Așa s-a întâmplat că și ceilalți patru frați au devenit profesori, la fel și soțiile lor. Femeia spune că emoțiile de la întâlnirea cu primii elevi din satul Pitușca, în anul 1960, le ține minte și astăzi.

''Nu-mi venea a crede că eu sunt stăpână în clasă, că eu fac lecțiile de sine stător, că m-am întâlnit cu grupa de copii. Nu aveau cu ce să se îmbrace, nu aveau cu ce să se încalțe, dar școala o frecventau, dornici de carte probabil erau. ''

Din atâtea istorii de viață, Elena Amariei își amintește povestea lui Eugeniu, un elev de etnie romă, care, în pofida vârstei fragede și a greutăților, a avut un mare vis: să facă carte și să fie om.

''A venit singur, fără părinți, fără nimic. Erau șase copii în familie, fără documente. A venit singur și a spus: ''Eu vreau să învăț carte!'' L-am primit în clasă și într-adevăr s-a străduit, a învățat și a devenit un om care a început să respecte toți oamenii din jur. A socotit că școala l-a învățat ce trebuia el să cunoască și să știe.''

Pentru a reuși să pui o temelie solidă în educația fiecărui copil ai nevoie de multă răbdare și înțelegere, spune profesoara, iar învățătorii depun o muncă enormă în fiecare zi.

''Totdeauna știi că prima dată i-ai pus creionașul în mână și l-ai învățat să ducă prima liniuță și l-ai învățat să scrie și l-ai învățat să citească. Ne mândrim, mai ales noi, clasele primare chiar ne mândrim cu lucrul acesta și noi mai ducem cont mai departe, cum în clasele de gimnaziu, cum în liceu.''

Elena Amariei povestește că din anul 1996 a început să lucreze cu copii care au cerințe educaționale speciale. Iar acum, îi învață și îi ajută să se integreze în societate pe micuții de la o grădiniță din oraș.

''Cu copii aceștia cu dizabilități trebuie de muncit foarte mult, mult ca să căpătăm atât, puțin. Și noi ne bucurăm de orice am putut să facem cu ei ca să ne vedem rezultatul muncii noastre.''

Cu mult efort și perseverență, unii dintre acești copii ajung să-și continue studiile în afara țării.

''Eu, de exemplu, Gheorghiță din Olanda care cu deficiențe, m-a felicitat, pentru că mă felicită la fiecare sărbătoare și i-am scris un mesaj și el îmi spune : '' Doamna Elena, m-ați făcut până la lacrimi când am citit mesajul.'' Și când auzi așa, te bucuri nespus de mult.''

Profesoara spune că are un salariu mic, dar se simte fericită atunci când vede rezultatele muncii sale.

''Și când vezi că ai un rezultat al muncii tale și ești satisfăcut de ceea ce ai făcut, atunci e bine. Atunci ți-ai împlinit visul, ți-ai împlinit gândul. Ai făcut tot ce trebuiește.''

Elena Amariei a lucrat în sistemul educațional timp de 60 de ani și spune că va continua să învețe copiii atât cât o va ține puterile.

 

© 2019 General Media Group Corp.
Toate drepturile rezervate.