Filozof printre pictori și pictor printre filozofi! Iurie Matei este singurul moldovean care a fost inclus în "top 50 cei mai buni pictori realiști din lume"
Embed:
Filozof printre pictori și pictor printre filozofi! Iurie Matei este singurul moldovean care a fost inclus în "top 50 cei mai buni pictori realiști din lume"

"Moldova este țara talentelor"! Auzim aceste "laude" sau "aprecieri" la tot pasul însă nu toate sunt justificate de cei cărora le sunt adresate.
Una dintre marile personalități care merită toți laurii locuiește în inima Capitalei, într-o casă în care tot ce atingi... e artă.
Vorbim despre pictorul Iurie Matei, deținător al mai multor titluri de onoare și un om care pare să fi coborât din tablourile sale care nu pot fi descrise în cuvinte. Colega mea Elena Derjanschi s-a rătăcit printre operele fermecătoare și cu greu a revenit la realitate.

Dacă acum câteva decenii i-ar fi spus cineva lui Iurie Matei că va deveni "Maestru în Artă" și va ajunge în lista selectă a celor mai buni 50 de pictori realiști din lume, că iubitorii de artă ar face rând să-i cumpere tablourile, artistul ar fi zâmbit sarcastic. Și asta pentru că atunci, maestrul, nici nu bănuia de harul cu care este înzestrat!

"Este un dar dumnezeesc! Dacă ai fost înzestrat cu o calitate, trebuie să te îngrijești de ea și să o dezvolți, pentru acest talent să de roade. Multă vorbește despre copii deosebiți, dar care nu sunt ajutați. În consecință, fie din lene, fie din alte realități ale vieții, acest copil rămâne... doar talentat."

"Muza poate să-mi apară în două secunde, dar ca să materializez această inspirație am nevoie de de o lună de zile, vă imaginați! În acest răstimp sunt frământat de alte idei, stâng din dinți și muncesc mai departe pentru că un tablou nu se face repede. Colegii mei, nu contează că apreciază sau nu picturile mele, înțeleg cât este de greu."

Iurie Matei s-a născut în satul Cazangic, raionul Leova, fiind cel mai mic dintr-o familie cu șapte copii. Ca o ironie a sorții, artistul a început să cocheteze cu desenul încă din copilărie... de plictiseală!

"Îmi plăcea să desenez, mai ales că în acea perioadă în sat nu erau televizoare, telefoane sau internet. Probabil că în această singurătate mi-am găsit această "ocupație". Desenam oriunde, pe pământul gol sau pe hârtie, iar acest lucru nu a trecut neobservat la școală." 

Imediat după facultate, Iurie Matei, ca orice tânăr sănătos în perioada sovietică, a a fost înrolat timp de doi ani în armată. După demobilizare, are venit la vocația vieții sale - arta! Primele sale tablouri au fost vândute la Odesa și chiar în celebrul cartier Arbat din Moscova. În prezent, expresia "artist sărac" nu-l caracterizează. Talentul, dublat de multă muncă l-au ajutat să câștige, dincolo de popularitate, și o mică avere.

"Tabloul este un produs. Eu sunt cel care îl privește cu dragoste și îmi amintesc fiecare stare în timp ce îl pictam. Dar colecționarii sau ceilalți clienți, atunci când îl privesc se gândesc doar că le place. Pe ei nu îi interesează biografia ta, că ai plâns în timp ce ținea pensula în mână. Iată de ce un pictor poate fi asigurat din punct de vedere financiar."

"Nu mi-am imaginat niciodată că lumea din jurul meu se va schimba atât de mult. Din fericire, acum pot să-mi cumpăr o înghețată pe care nu mi-o permiteam în copilărie. Soarta însă este imprevizibilă. Pentru că atunci când poți să te delectezi cu ceva ce nu-ți permiteai în copilărie, constați că gustul este diferit. Am realizat un tablou pe care l-am intitulat "Gustul viselor", în care apar câteva mere mușcate în care sunt bătute cuie. Le privești, parcă le-ai gusta, dar după ce le muști rămâi fără dinți!"

Ajuns la 53 ani, Iurie Matei a adunat în palmares peste 500 de tablouri realizate și a reușit să cutreiere mai multe țări. A zăbovit ceva mai mult timp în Olanda, unde a lucrat timp de un an. Dar, în ciuda condițiilor net superioare țării noastre, a revenit acasă, în Moldova.

"Am călătorit prin multe țări și am constat că multe lucruri bune care există acolo le-am putea construi și noi, în Moldova, pentru că suntem talentați, iar mâinile ne cresc din locul potrivit. De ce nu? Conducem cele mai luxoase mașini produse în Occident: de ce nu am fi în stare să construim un gard sau o casă în același stil? E trist să-i auzi pe unii care spun că "acesta este specificul nostru". Nu este adevărat, trebuie doar să învățăm să muncim!"

De 15 ani, Iurie Matei este profesor de scenografie la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice și încearcă să-i învețe pe studenții săi cel mai important lucru - să-și construiască drumul spre cele mai înalte culmi.

"Când vrei să fii remarcat dintr-o mare de oameni, sau vrei să fii auzit, trebuie să-ți faci loc cu coatele. E ceva firesc, doar că trebuie să răzbați din această mulțime încet, cu răbdare.
Dar nu să stai undeva prin al zecelea rând și să strigi că ai și tu ceva de spus.
Nu vei fi auzit până nu vei ajunge în primele rânduri. Însă trebuie să fii pregătit pentru replici de genul "unde te bagi?"

Pe lângă pictură, Iurie Matei mai are o mare dragoste: teatrul și filmul. Omul de artă activează în calitate de director artistic la Teatrul Cehov din Chișinău și tot el este directorul tehnic al Teatrului Național de Operă și Balet "Maria Bieșu".

"În anul 2002, Ilia Șaț mi-a spus: "Iurie trebuie să lucrezi în teatru". Iar apoi când mi-a spus că vor turna spectacolul "Regele Lear" de William Shakespeare, a ma apărut și eu, ca un adevărat băiat de la țară, tupeist. Și de aici a pornit totul."

Carismaticul pictor arămas în suflet același băiat de la țară, care a fost învățat în copilărie să fie bun la suflet și cuminte.
Iurie Matei iubește oamenii din toată inima. Astfel se și explică faptul că în mai toate operele sale apare omul.

"- Știți, eu hrănesc deseori ciorile, porumbeii sau diferite animale. Sunt membru "Rotare club", o organizație unde caritatea este la ordinea zilei. Singurul lucru pe care nu mai pot să-l fac este să merg în orfelinate. Am fost, dar nu mai vreau!
- De ce?
- Pentru că aș lua cu mine toți copiii de acolo..."

Iar pe final, Iurie Matei ne-a destăinuit care este sensul vieții sale, cel mai de preț dar pe care l-a primit de la Cel de Sus.

"Cea mai mare fericire este fiul meu! Nu vreau să o supăr pe soția mea sau pe alte femei. Dar simt că adevărata dragoste dumnezeească este cea dintre părinți și copii. E sentiment inexplicabil!"

"La fiecare aniversare a fiului meu îi dăruiesc câte un tablou. Acasă nu mai e loc pe pereți! Și voi continuă să-i dăruiesc tablouri până se va căsători. Poate că atunci va deveni cel mai mare colecționar de tablouri. Sunt fericit pentru că pot să fac asta!"

 

© 2019 General Media Group Corp.
Toate drepturile rezervate.