Toaletele în curte, o bombă cu ceas. Peste 95% din satele Moldovei se otrăvesc cu apele subterane poluate, nefiind conectate la o rețea de canalizare
Embed:
Toaletele în curte, o bombă cu ceas. Peste 95% din satele Moldovei se otrăvesc cu apele subterane poluate, nefiind conectate la o rețea de canalizare

În Moldova doar 4,9% din sate sunt conectate la rețeaua de canalizare și doar un procent din ele au o stație de epurare. Din cele 913 localități rurale doar 72 sunt conectate la canalizare, iar în acest ritm, restul satelor ar avea o rețea subterană de evacuare a apelor menajere în....168 de ani.
Tradiția medievală a toaletelor în curte e o bombă cu ceas, pentru că poluează apele subterane. Urmările sunt de-a dreptul catastrofale - cu fiecare pahar de apă, oamenii de la sate riscă să se îmbolnăvească de cancer. Consecințele, adunate laolaltă, întocmesc istoria indolenței și neputinței unui stat, care încuviințează tacit un adevărat atentat asupra sănătății populației. Urmăriți în continuare o anchetă despre poluarea invizibilă, realizată pentru emisiunea "RESPECT MOLDOVA", care se difuzează la PRIME în fiecare duminică seara.


" - La toaletă unde mergeți? - Avem toaletă afară ... afară avem."

Maria Oleandra are 87 de ani și locuiește la o aruncătură de băț de capitală europeană Chișinău, în satul Botnăreștii Noi, Anenii Noi. În aproape nouă decenii de viață, femeia așa și nu a mai aflat ce înseamnă comoditățile modernității.


" - Știți cum arată un closet? - Cei acela? - Știți cum arată un closet modern? - ... nu înțeleg. "

Această realitate se derulează în timp ce bogații lumii merg în călătorii în cosmos.
Prin contrast, bunica Maria face în continuare duș cu apă de ploaie, afară, iar de canalizare a auzit doar la televizor.


"- Unde faceți baie? - Afară. - Dar iarna? - Iarna am alghie mare și ne scăldăm în bucătărie. - Cum credeți când o să ajungă civilizația la sate, la bătrâni? - ... nu știu puiule."


O altă imagine cât o mie de cuvinte cuprinde toaleta din curte, care se află la câțiva metri de fântâna din care o mahală întreagă își potolește setea. Culmea e că în Botnăreștii Noi există un apeduct, însă paradoxal... nu și o rețea de canalizare. La conducta de apă potabilă puțini care s-au conectat. Și asta pentru că sătenii cred cu tărie că diferența la calitatea apei din fântână și sondă, care este la zeci de metri adâncime, nu diferă deloc, astfel că nu văd rostul să achite și pentru apa din apeduct.
Este o constatare eronată, dictată în primul rând de sărăcie...


"Cu o lună în urmă am curățat fântâna."


"Are un pic de miros. - Dar o beți? - Nu, apa o cumpărăm de băut o să ne învățăm cu gustul și mirosul ăsta și eu știu ... "

Toată apa din localitate fie la robinet, fie din fântână - este contraindicată consumului. Din fericire, în Botnăreștii Noi mai sunt și oameni care conștientizează pericolul și scot bani grei pentru a cumpăra apa potabilă, care să nu-i otrăvească.
Restul s-au obișnuit cu gustul și izul și o consumă de bună.


" - Cât cheltuiți pe apă pe lună ca să o cumpărați de la magazin? - Ei dacă sticla de nouă litri e 29 de lei ... mult."


La șapte kilometri de Botnăreștii Noi tabloul se schimbă la 360 de grade.
În Merenii Noi oamenii au apeduct, canalizare și chiar o stație de epurare.


"Apă este, canalizație este, wc este. Practic toate condițiile care trebuiesc la sat sunt. Era foarte greu înainte fără canalizație. "

Și asta pentru că până acum doi ani femeia avea o fosă septică în curte, care trebuia permanent curățată.


"Noi pe lună chemam mașina de două ori pe săptămână, cheltuiam 800 de lei pe săptămână. "

În aceste condiții, doar cheltuielile pe lună pentru curățarea fosei ajungeau la 3200 de lei, bani mulți pentru o familie de la sat. Acum, femeia spune că achită câteva sute de lei pentru canalizare și se laudă cu condiții ca la oraș. Beneficiile se văd și în rezultatele analizei apei pe care o consumă localnicii. Dacă ar fi să facem o comparație între apa subterană din Botnăreștii Noi, unde lumea are fose sceptice și Merenii Noi - unde există o rețea subterană de evacuare a apelor menajere - diferența e ca între cer și pământ. Iar principalul indicator calitatea apei consumate.

"Au mașini de spălat, toalete în casă, cam 40 la sută din săteni le au și toată această apă se scurge într-o gaură în grădină și apoi în pânze freatice, adică fântâni."


Dar să o luăm de la capăt...
Legea apei din Republica Moldova scrie negru pe alb că în localitățile unde apeducte livrează zilnic mai mult de 200 de metri cubi de apă, valoarea concentrației maxime admisibile la parametrii chimici este mai mică.
Altceva relevă hotărârea de Guvern 1466, care spune că din apeductele unde se consumă mai puțin de 200 de metri cubi apă normele chimice maxime admise sunt și de 10 ori mai mari. De exemplu dacă în satele cu un consum ridicat de apă norma admisă la metalul greu precum fierul este de 0,2 miligrame la litru, atunci în localitățile unde capacitatea de consum este mai mică, norma admisă este de cinci ori mai mare.
Un paradox legalizat, aparent lipsit de logică, dar impus de conjunctură.

"În localitățile rurale este mai greu de obținut parametrii ca la stațiile performante din oraș și al doilea lucru este mai greu de găsit surse de apă, care ar avea o concentrație de apă bună."


Revenim în Botnăreștii Noi și Merenii Noi, unde se consumă sub 200 metri cubi de apă pe zi.
În prima localitate, unde nu există canalizare, rezultatele analizei apei denotă numeroși parametri chimici peste limitele admisibile, dacă s-ar ține cont de legea apei, care este ceva mai strictă în acest sens. 
La nitriți rezultatul este de 1,81 miligrame per litru de apă.
Norma maximă admisă după legea apei este de 0,5 miligrame, dar după hotărârea de Guvern 1466 - limita este de tocmai două miligrame la litru.
Cu alte cuvinte, în acest caz, ne spălăm pe mâini cu această apă și putem constata legal că totul este în regulă.
Iar în Merenii Noi, unde există rețea de canalizare și chiar o stație de epurare, rezultatele arată doar 0,01 miligrame de nitriți într-un litru de apă.

"Prin urmare, localnicii care au o canalizare și o stație de epurare consumă mai puține toxine. Astfel cei din Merenii Noi beau 0,16 mililitri de amoniac, nitriți, sulfați și multe altele într-un litru de apă. Cu 0,1 mililitri mai puțin decât sătenii din Botnăreștii Noi, care merg la toaleta din curte, unde un litru de apă arată că are 0,26 mililitri de toxine. Astfel la un consum zilnic de doi litri de apă localnicii din Botnărești beau 400 de mililitri de otravă pe an, iar cei din Merenii Noi 230 de ml de toxine."


"Consum pe termen lung de apă cu fluor poate provoca osteofloroza, maladii care afectează sistemul osos, sau fluoroza dinților. Când este un conțin sporit de nitrați, mai ales că majoritatea fântânilor de la noi sunt poluate cu nitrați, poate cauza methemoglobinemia. La copii apare dispneea, se învinețesc buzele nasul. "


Iar după zeci de ani de consum constant al apei cu concentrații depășite de nitriți și amoniac, este iminent riscul de a a te îmbolnăvi de diferite tipuri cancer, cum ar fi cel de colon, esofag, stomac, ficat, intestine, vezica urinară. Mai mult statisticile Organizației Mondiale a Sănătății că aceeași apă poluată poate provoca impotența la bărbați. Datele Ministerului Sănătății relevă că a doua principală cauză de deces în țara noastră este cancerului de colon. Doar în 2018 au fost înregistrate 1338 de de cazuri noi.


"Jumătate din populația țării noastre are apă la robinet ea nu corespunde normelor sanitare."


Statisticile Agenției Naționale de Sănătate Publică demonstrează că 80 la sută din fântânile Moldovei nu au apă potabilă din cauza poluării în exces, care are loc de zeci de ani sub privirile nepăsătoare ale responsabililor. Apele uzate neepurate și gropile de gunoi, în tandem cu chimicalele din agricultură, transformă apele în otravă. Iar această otravă ajunge în râuri și chiar până în pânza freatică.
Într-un final, ajungem să consumăm aceste toxine care ne omoară încet, dar sigur.


"Eu personal beau apă îmbuteliată, deși personal sunt la sat și am apeduct din Nistru."

VO: Poluarea pânzelor freatice este atât de masivă, încât a ajuns și în sonde cu o adâncime de 80 de metri. În timp 2019, aproape 66 la sută din aceste instalații nu corespundeau normelor chimice. Un an mai târziu, cifra sondelor poluat a crescut până la peste 70 la sută.



"Principalii responsabili de calitatea apei din fântâni sunt autoritățile publice locale."


Da, acele autorități despre care se știe că gestionează bugete mizere, care abia de le permite să supraviețuiască. Guvernul a pus toată povara pe umerii primarilor, cărora le recomandă să atragă fonduri europene pentru construcția apeductelor, sistemelor de canalizare, a stațiilor de epurare și tratare a apei. Iar aici vorbim despre peste 840 de sate care nu au nimic din cele enumerate mai sus.


"Autoritățile se fac că nu știu că lumea bea apă nepotabilă."


Solicitată de postul nostru de TV, ministrul Mediului, Iuliana Cantaragiu ne-a declarat că rețelele de apeduct și canalizare au trecut în responsabilitatea Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale.
Una dintre principalele cauze ale poluării în opinia ministrului este faptul că în ultimii zece ani sau construit apeducte în 769 de localitățile rurale, însă în doar 72 s-a făcut și canalizare. Stații de epurare sunt și mai puține.


"Nimeni pe planetă nu are bani suficienți pentru a rezolva totul în țară, pentru asta sunt instituții financiare străine, care creditează țările."


Am solicitat un interviu de la ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu, însă oficialul ne-a spus că va reveni peste o lună, când va anunța un proiect ce vizează construcția rețelelor de canalizare și a stațiilor de epurare în mai multe localități din țară.

Deși, există o politică de stat, care și-a propus multe lucruri mărețe, acestea au rămas, ca multe altele, doar pe hârtie. În cadrul strategiei de mediu pentru anii 2014-2023 se planifică asigurarea accesului la rețelele de canalizare a 65% din populație. În realitate însă doar 8,1% din satele și orașele țării au o asemenea infrastructură . Grav este că din 914 localități rurale și 66 de centre raionale avem în total 92 stații de epurare dintre care doar 81 sunt funcționale. Aceasta și este explicația că pe an ce trece, tot mai puțini moldoveni au acces la apă potabilă. Cifrele vorbesc de la sine: Astfel datele arată că în ultimii șapte ani că calitatea apelor din fântâni a scăzut cu cinci procente. În acest ritm vom transforma și cele 20 la sută din fântâni, care încă nu ne otrăvesc, în puțuri cu apă menajeră.
Mai avem o șansă, dacă ne trezim...

 

© 2019 General Media Group Corp.
Toate drepturile rezervate.